Bun, deci vin ieri seara acasa, dupa ce in prealmente bausem vro 4 beri. Nu eram beat, dar cam luat asa. M-am dus in camera, am stat putin la calculator, mi-am verificat mailul, am dat niste stumbles bla bla. Dupaia ies pana afara si fumez o tigare. Ma intorc in casa si ma bag in pat. Sa vezi belea aici .
Am un vis foarte ciudat, dar in acelasi timp foarte misto. Chiar l-am trait cu o intensitate pe care rar o manifest in viata de zi cu zi. Pacat ca mi-l amintesc foarte vad. Din ce mi-aduc aminte, se facea ca eram la un fel de public lobby si il ascultam pe Josh Homme, impreuna cu restul trupei cum canta o melodie brand new, in exclusivitate pentru noi. Melodia nu mai stiu cum era (doar era in capul meu), dar stiu ca avea niste riffuri super grele si un solo psychedelic, ce-ti penetra si cele mai adanci lobi extemporali. Ma rog, dupaia se facea ca stateam cu omul la o bere. Pentru voi muritorii de rand, care nu sunteti constienti de existenta acestui zeu al rockului contemporar pe nume Josh Homme, o introducere este de prisos. Google him. Pot decat sa zic ca e idolul meu in viata si in muzica. E simply bad ass! 
:
Ma rog, stateam eu cu Josh la o bere. Toti eram acolo epuizati dupa ce ne-a spart cu un slagar de slagar. Eu ii puneam tot felul de intreberi legat de gig, the singleul nou, the albumu nou, de nevasta-sa si fi-sa si alte lucruri mici care nu mi le mai amintesc. Chestia e ca el raspundea in romana. Tipul fiind un Californian get pe get, de origine nordica, mi s-a parut putin ciudat ca vorbea perfect romaneste, cu mici scapari de engleza, intr-un accent caracteristic de je m’en fou. Tipic oricaru-i rocker bad ass de desert. M-alarmat ce-i drept ca vorbea romana, dar ma simteam prea bine la momentul respectiv sa-mi pese.
Dupaia parca instant, ne-am teleportat intr-o piata, nu sunt sigur care, dar cred ca era cea din Mioveni , Arges (orasul meu de bastina). N-am idee cum am ajuns acolo si cautam, dar ne plimbam printre raioane si tot dadeam peste oameni prin jur. Josh are 2 m . Ma rog, la un moment dat imi zice Josh: “frate stai sa-i sun pe Edi si pe Sica.” Edi si Sica fiind 2 tovarasi da-i mei din Gavana, Pitesti. Cum, Doamne iarta-ma, au ajuns in visul meu nu stiu. Revenind, eu, stupefiat il intreb pe Josh: “Coaie, dar de unde ii stii?” La care el: “Ah, pai am fost cu ei la tabara de pregatirie militara din Afganistan.” Mda, ciudat. Inca nu eram alarmat, inca mi se parea real. In fir de adevar tot trebuia sa existe undeva.
Apoi, sunt catapultat intr-un flashback, da-l lu dream Josh. Aparent eram intr-o sala de pregatire, dintr-un desert boot camp din Afganistan. Pe cine vad acolo: o groaza de tipi in verde, printre care si Edi, care radea ca prosu la mine si Sica care sugea cu pofta dintr-o tigare, facandu-mi cu mana. In departare un tip chel si serios, Paton-like asa, vorbea a prost in fata companiei deja plictisite. Intr-un colt indepartat al patratului, format din oameni, era Josh cantant la o acustica veche, iar din centru se auzea o voce frumoasa si patrunzatoare, dupa timbru fara indoiala apartinand unui gurist de culoare. Era nimeni altu decat Lenny Kravitz (Coaie, scuze ca nu mi-am luat bilet la tine. It was either you, Maiden or Metallica. Guess who won?). D’aici s-a taiat firul ca m-a sunat Andrei pe la 8 AM, ca sa nu uit de nu stiu ce. Ce muist. Cine stie cate chestii misto mai visam. Trebuie sa mai incerc asta candva, dar pe acid sau iarba. Va pupa, tata!
